Adrian Papahagi
S-a mai pretextat, particularizând, că religia ar conține credințe și imagini traumatizante pentru copii, cum ar fi reprezentarea iadului. Da, imaginea iadului, în mare măsură apocrifă, este traumatizantă și pentru un adult; cu atât mai mult poate să se întipărească în imaginarul unui copil. Traumatizant este și Infernul lui Dante: să-l eliminăm din literatura universală? Traumatizante pot fi și frescele de la Voroneț: să le acoperim și să permitem accesul doar după 18 ani? Dar nu la fel de traumatizant este Harry Potter, după care sunt înnebuniți toți copiii? Să-i interzicem? Nu la fel de traumatizante sunt basmele cu zmei decapitați și vrăjitoare malefice, pe care copiii le adoră? Să le punem sub cenzură? Dar istoria lui Vlad Țepeș, cu gravurile aferente ale nefericiților trași în țeapă, nu traumatizează copiii? Dar Puiul lui Brătescu-Voinești, Moartea căprioarei sau Moara cu Noroc nu sunt traumatizante? Ce facem, edulcorăm materia, cenzurăm literatura și istoria? ȘI totuși, dincolo de iad și apocalipsă, prezente abundent în cinematografia hollywoodiană și în imaginarul contemporan, prin ce sunt traumatizante sau ofensatoare înțelepciunea lui Solomon sau a Ecleziastului, Psalmii lui David și pildele lui Hristos? În ce e ofensatoare o icoană, o frescă, o colindă sau un oratoriu baroc?
Sursa: http://www.contributors.ro/cultura/argumente-%C8%99i-false-argumente-privind-predarea-religiei-in-%C8%99coli/
Prof. Univ. Dr. LUCREȚIA VASILESCU
Este vorba de incriminarea unui limbaj „violent” în manualele de Religie, consfințit în descrierea pedepselor veșnice ale păcătoșilor, constând în chinuri, plângere și scrâșnire a dinților. Cei care se ridică, într-un stil atât de vituperant, împotriva inserării expresiilor de mai sus în manualele de Religie, trec cu vederea un lucru esențial: faptul că ele reprezintă o reproducere fidelă a cuvintelor Domnului Iisus, și nu o contribuție proprie a autorilor respectivelor manuale. Ori, a-L cenzura pe Hristos este cu totul aberant. El este „Centrul învățământului religios, ca instrucție și formare”68; spusele lui reprezintă punctul culminant al revelației, Cuvintele vieții celei veșnice (Ioan 6, 68), din care de va scoate cineva ceva, i se va scoate partea lui de la pomul vieții (Apocalipsa 22, 19). În plus, o astfel de mutilare a mesajului credinței creștine este și periculoasă, amenințând serios edificiul legii morale, lipsită de exprimarea mesajului dreptății divine. Un Dumnezeu prezentat doar în coordonatele bunătății și blândeții absolute, lipsit de atributul dreptății, i-ar împinge pe copii spre nedorita stare a laxismului moral. Prin anularea ideii de pedeapsă, se incumbă permisivitatea păcatelor, cu consecințe dezastruoase asupra formării personalității generațiilor viitoare.
În privința „imaginilor violente”, sunt aduse în prim-plan exemplele unor manuale de liceu care reproduc textele vetero-testamentare ce consemnează pedeapsa cu moartea hărăzită de Dumnezeu vrăjitorilor (Ieșire 22,18; Levitic 20, 27) sau plăgile trimise de Dumnezeu asupra Egiptului. Și aici manipularea este evidentă: prezentarea unor evenimente din istoria biblică se realizează, în opinia cercetătorilor de la Liga Pro Europa, cu scopul de a distosiona „imaginea bunătății, a unui Dumnezeu sau părinte iertător”. Evident că nu acesta este scopul autorilor manualelor respective, ci tocmai conturarea unui portret cât mai exact al lui Dumnezeu, care să reliefeze și dreptatea Lui desăvârșită, nu numai iubirea lui abisală, descrisă în manuale în foarte multe circumstanțe, pe care autorii studiului în cauză le trec, în mod nepermis, cu vederea.
Sursa: Cultură și religie. Statutul religiei și instrucția școlară, Ed. Universității din București, 2009
Cristian Pascu
Se spune adeseori că religia promovează frica, că oamenii credincioși sunt buni fiindcă le este frică de Dumnezeu sau de Iad. Dar acest lucru este la fel de adevărat ca a spune că “nu bagi mâna în foc doar fiindcă ți-e frică de durere”. Durerea este reală și este o consecință a unui act necugetat. Un act de răutate produce durere în victimă, și unui om credincios trebuie să îi fie frică de faptul că produce această durere. Dar, mai mult, un act de răutate produce suferință chiar în cel care săvârșește acel act, fiindcă îl însingurează, îl izolează de ceilalți și de Dumnezeu. După moarte, un om rău și fără dragoste în sufletul său va fi un om singur. Și singurătatea aceasta, consecință inevitabilă a incapacității lui de a iubi în viața această pământească, îi va produce suferința pe care el însuși a adus-o asupra sa.
Sursa: http://avereabisericii.ro/ora-de-religie-este-cea-mai-importanta-materia-din-scoala/