Profesor univ. dr. Constantin Cucos
“Desigur, dat fiind că fiecare profesor de religie aparține unui cult, este dificil să pretinzi acestuia ne-implicare atitudinal-afectivă, neutralitate totală, obiectivitate absolută. În fond, nici la alte discipline nu e de dorit o astfel de distanțare. Orice profesor trebuie să creadă în ceea ce transmite, se „solidarizează”, într-un fel, cu fondul de valori pentru care face vorbire (până și profesorul de fizică, de pildă, dă de înțeles că teoria lui Einstein, pe care o predă la un moment dat, este importantă).”
Sursa: http://www.constantincucos.ro/2015/02/formarea-religioasa-din-scoala-si-din-biserica

Prof. Univ. Dr. Lucreția Vasilescu
“În România, alcătuirea claselor și grupelor de elevi în conformitate cu adeziunile părinților și copiilor la religia majoritară ortodoxă permite desfășurarea unui program duhovnicesc, de rugăciune și cântare comună, care nu încalcă niciun fel de libertate, atâta vreme cât copiii aderă de bunăvoie la aceste acte de cult.”
Potrivit lui Vasile Timiș, „în societatea contemporană, în care moştenirea creştină s-a subţiat, iar actul educaţional este din în ce în ce mai marcat de secularizare, orice lecţie de religie trebuie să fie concepută ca un act misionar, de transmitere, de aprofundare şi de întărire în dreapta credinţă”.
Sursa: Cultură și religie. Statutul religiei și instrucția școlară, Ed. Universității din București, 2009