Distribuie

Prof. univ. dr. Lucreția Vasilescu
O oră de religie aconfesională, numită fie: Istoria Religiilor sau Religiile și Cultura umanității sau Elemente de Religii Comparate – așa cum se predă în unele din statele Europei, ar fi extrem de nepotrivită pentru noi. Dacă într-o societate seculară, cum este postmodernismul occidental, predarea Religiei într-un stil neconfesional, chiar cu accente critice, se pretează stilului nihilist și indiferentismului practicat de majoritatea populației, justificând lehamitea generalizată a consumismului și un evident retard în plan spiritual, într-o Românie aflată în topul religiozității europene, potrivit sondajelor, o astfel de măsură ar fi criminală.
Dorința unora de a pune pe picior de egalitate Ortodoxia cu sectele orientale, pustnicia cu practicile yoga, rugăciunea inimii cu meditația „transcendentală” sau „Zen”, harul cu radiestezia și tehnicile reiki – și-ar găsi îndreptățire într-un manual de Religie halucinant, cerut cu atâta insistență de cercurile interesate să pedepsească aspru „intoleranța” ortodoxă. Iar copiii – vulnerabili prin definiție în fața unei palete de oferte atât de largi și tentante – ar fi primele victime sigure, urmând la scurtă vreme și părinții.
Cu alte cuvinte, un copil nu va îmbrățișa automat credința strămoșească, chiar moștenită în familie, atâta vreme cât nu i se va cultiva apartenența la aceasta, prin educație, prin cunoaștere și viețuire în duhul acestei credințe. Iar denigrarea ei – sau, în mod similar, punerea ei pe aceeași treaptă cu alte credințe – ar avea un efect distructiv evident, similar manipulării conștiințelor tinerelor generații din epoca de tristă amintire a marxim-leninismului materialist.
Ar mai fi un motiv pentru care se încearcă, atât de fervent, susținerea veridicității antagonismelor absolute, în spiritul unei pretinse „toleranțe”, în manualele de Religie: negarea finală a amândurora. Ce se întâmplă, de fapt? Este simplu: copiii, bulversați de atâtea „adevăruri” opuse, ajung să le respingă pe toate, ca fiind false.
Sursa: Cultură și religie. Statutul religiei și instrucția școlară, Ed. Universității din București, 2009

Adrian Papahagi
Am încercat să examinez critic câteva dintre argumentele pentru tratamentul diferențiat al religiei între materiile școlare sau chiar, mai radical, împotriva predării religiei în școli. Nu pretind că am epuizat subiectul sau că gândirea mea, încă în curs de formulare, a reușit să atingă toate aspectele chestiunii, în întreaga lor complexitate. Firește, se pot deschide discuții interesante despre predarea altor tradiții religioase sau a istoriei religiilor. Cultural vorbind, cum nu știu ca budismul sau hinduismul să fi avut un rol în definirea civilizației românești (sau maghiare), consider că un elev din România va studia cu mai mult folos creștinismul decât aceste religii. Ceea ce nu înseamnă că nu ar trebui să studieze și mitologiile antice, celelalte religii avraamice, sau în general istoria religiilor. Dimpotrivă, cred că este util ca elevii să studieze religia creștină pentru a înțelege civilizația țării unde se întâmplă să trăiască, propria religie pentru a-și cunoaște identitatea, care poate fi diferită de cea a majorității, și, în ultimii ani de liceu, mitologiile antice, celelalte monoteisme și, în general, istoria religiilor, pentru a putea înțelege moștenirea precreștină sau necreștină a Europei, precum și lumea în care trăiesc.
Sursa: http://www.contributors.ro/cultura/argumente-%C8%99i-false-argumente-privind-predarea-religiei-in-%C8%99coli/

Andrei Pleşu
“Trebuie să recunoaştem că opozanţii orelor de religie din şcoli au ce au mai ales cu religia autohtonă. Dacă s-ar introduce cursuri de mitologie greacă, sau de filozofie buddhistă, cei „ofensaţi“ ar fi mult mai puţini. Or, normal este ca orice comunitate să aibă cultura propriei ei confesiuni. Să trăieşti într-un spaţiu creştin şi să n-ai habar ce este Eucharistia, ce sunt „tainele“, ce înseamnă Crăciunul, ce se întîmplă în timpul liturghiei, ce rost are icoana şi ce deosebiri sunt între catolici, ortodocşi şi protestanţi e o formă de incultură fudulă.
Nu strică nimănui să ştie mai mult decît ştie şi să priceapă universul simbolic şi ritual al bunicilor săi. Şi, mai ales, nu strică nimănui să citească Scriptura, de vreme ce nici lectura Coranului, a Talmudului şi a Upanishadelor nu trece drept futilă în ariile culturale pe care le reprezintă.”
http://adevarul.ro/news/societate/religia-scoala-dreapta-masura-1_549ff731448e03c0fd1b11a3/index.html

Mihai Georgescu (Miţă de la Bere Gratis)
„Pe cei care susţin ideea de înlocuire a orei de religie cu istoria religiilor îi anunţ că dacă studiază puţin această materie îşi vor da seama că, la cultura Americii de Sud spre exemplu, s-ar putea ca ai lor copii să vadă nişte filme de groază. Nu poţi să îi dai unui copil să înveţe istoria religiilor, pentru că el nu va înţelege absolut nimic; la vârsta lor trebuie să li se explice ce înseamnă binele, ce înseamnă răul, ce înseamnă credinţa în care l-ai botezat ş.a. Dacă l-ai botezat ortodox, îţi asumi şi cultul respectiv şi atunci nu poţi fi împotriva cultului în care l-ai botezat“.
Sursa: http://activenews.ro/liana-stanciu-si-mita-de-la-bere-gratis-si-au-inscris-copilul-la-ora-de-religie_1886828.html

Distribuie